MĂGĂRÚȘ, măgăruși, s. m. Diminutiv al lui măgar. – Măgar + suf. -uș. (Sursa: DEX '98 )
MĂGĂRÚȘ s. (ZOOL.) (reg.) măgăraș, măgărel, măgăruț, (înv.) asinaș, asinel. (Sursa: Sinonime )
măgărúș s. m., pl. măgărúși (Sursa: Ortografic )
| măgăruș substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | măgăruș | măgărușul |
| plural | măgăruși | măgărușii |
| genitiv-dativ | singular | măgăruș | măgărușului |
| plural | măgăruși | măgărușilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
