MĂGĂRÍȚĂ, măgărițe, s. f. 1. Femela măgarului (1 ); măgăreață. 2. Calificativ dat unei femei proaste, încăpățânate sau obraznice. [Acc. și mắgăriță ] – Măgar + suf. -iță. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
MĂGĂRÍȚĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) măgăreață, (înv.) asină. (~ este femela măgarului.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
MĂGĂRÍȚĂ s. v. ceatlău, cruce. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
MĂGĂRÍȚĂ ~e f. 1) Femelă a măgarului. 2) fig. depr. Femeie proastă, încăpățânată sau obraznică. [G.-D. măgăriței ] /măgar + suf. ~iță (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
măgăríță/măgăriță s. f., g.-d. art. măgăríței/măgăriței; pl. măgăríțe/măgărițe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
măgăriță substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular măgări ță măgări ța plural măgări țe măgări țele genitiv-dativ singular măgări țe măgări ței plural măgări țe măgări țelor vocativ singular măgări ță, măgări țo plural măgări țelor
măgăriță substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular mă găriță mă gărița plural mă gărițe mă gărițele genitiv-dativ singular mă gărițe mă găriței plural mă gărițe mă gărițelor vocativ singular mă găriță, mă gărițo plural mă gărițelor
