MÂLÍT, -Ă, mâliți, -te, adj. Acoperit cu mâl, plin de mâl. – V. mâli. (Sursa: DEX '98 )
MÂLÍ, mâlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de mâl; a (se) acoperi cu mâl. – Din mâl. (Sursa: DEX '98 )
A MÂLÍ ~éște tranz. A face să se mâlească. /Din mâl (Sursa: NODEX )
A SE MÂLÍ se ~éște intranz. (despre bazine de apă) A se umple cu mâl. /Din mâl (Sursa: NODEX )
mâlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâlésc, imperf. 3 sg. mâleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mâleáscă (Sursa: Ortografic )
| mâli verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) mâli | mâlire | mâlit | mâlind | singular | plural |
| mâlește | mâliți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | mâlesc | (să) mâlesc | mâleam | mâlii | mâlisem |
| a II-a (tu) | mâlești | (să) mâlești | mâleai | mâliși | mâliseși |
| a III-a (el, ea) | mâlește | (să) mâlească | mâlea | mâli | mâlise |
| plural | I (noi) | mâlim | (să) mâlim | mâleam | mâlirăm | mâliserăm, mâlisem* |
| a II-a (voi) | mâliți | (să) mâliți | mâleați | mâlirăți | mâliserăți, mâliseți* |
| a III-a (ei, ele) | mâlesc | (să) mâlească | mâleau | mâliră | mâliseră |
* Formă nerecomandată
| mâlit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mâlit | mâlitul | mâlită | mâlita |
| plural | mâliți | mâliții | mâlite | mâlitele |
| genitiv-dativ | singular | mâlit | mâlitului | mâlite | mâlitei |
| plural | mâliți | mâliților | mâlite | mâlitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
