Dex mâine, maine, definiţie mâine, dex.ro Mobile

MẤINE adv. În ziua care urmează celei de azi. ◊ Loc. adj. De mâine = a) din ziua următoare celei de azi; b) din viitorul apropiat. ◊ Expr. Pe mâine, formulă de salut la despărțire, indicând o reîntâlnire în ziua următoare. ♦ În viitorul apropiat; în viitor, cândva. ◊ Expr. Ca mâine(-poimâine) sau mâine-poimâine = într-un viitor apropiat, (în) curând. De mâine în... zile (sau săptămâni, luni) = peste... zile (sau săptămâni, luni). – Lat. mane. (Sursa: DEX '98 )

MÂINE adv. În ziua care urmează după azi. ◊ De ~ a) începând cu ziua care vine; de a doua zi; b) care va veni în viitor. (Ca) ~-poimâine în timpul cel mai apropiat; în curând; degrabă. Pe ~! să ne revedem a doua zi! la revedere! salut! Ba azi, ba ~ se zice când este vorba de o amânare continuă. /<lat. mane (Sursa: NODEX )

MÂINE adv. (Transilv. și Banat.) mânezi. (Sursa: Sinonime )

Mâine ≠ ieri (Sursa: Antonime )

mâine adv. (Sursa: Ortografic )

mấine-dimineáță adv. (Sursa: DOOM 2 )

mấine dúpă-amiáză adv. + adv. (Sursa: DOOM 2 )

mấine dúpă-másă adv. + adv. (Sursa: DOOM 2 )

mấine-noápte adv. (Sursa: DOOM 2 )

mấine-póimâine (curând) loc. adv. (Sursa: DOOM 2 )

mấine-seáră adv. (Sursa: DOOM 2 )

mîine adv. – Ziua imediat următoare. – Var. (Mold., Trans.) mîne. Mr. mîne, megl. mǫini, istr. măre. Lat. mānĕ (Diez, I, 261; Pușcariu 1083; Candrea-Dens., 1116; REW 5294), cf. it. (di)mani, prov. (da)man fr. (de)main. Rezultatul normal este mîine, cf. c(î)ne, pî(i)ne. Infixul vocalic se întîlnește și în it., unde, fără îndoială, reprezintă o evoluție diferită, poate o fază de tranziție a evoluției de la a la e (Rohlfs, Gram., 87): v. genov. graindi (mare), cristiain „creștin” față de genov. ken „cîine”, men „mînă”, ca și abruz. maina „mînă”, kambaina „clopot” (Rohlfs, Gram., 91). – Comp. mînezi, adv. (Banat, Trans., ziua următoare); poimîine (mr. păimîne, megl. poimoni), adv. (după mîine), cu poi ‹ lat. post, cf. păi, apoi și it. posdomani. (Sursa: DER )