LUXURIÁNȚĂ s. f. (Rar) Abundență, bogăție. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. luxuriance. (Sursa: DEX '98 )
LUXURIÁNȚĂ s.f. (Rar) Abundență, bogăție (mai ales în vegetație). [Pron. -ri-an-. / < fr. luxuriance]. (Sursa: DN )
LUXURIÁNȚĂ s. f. abundență, bogăție (de vegetație). (< fr. luxuriance) (Sursa: MDN )
luxuriánță s. f. (sil. -ri-an-), g.-d. art. luxuriánței (Sursa: Ortografic )
| luxurianță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | luxurianță | luxurianța |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | luxurianțe | luxurianței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | luxurianță, luxurianțo |
| plural | — |
