LUTERÁN, -Ă,luterani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de luteranism, privitor la luteranism. 2. S. m. și f. Adept al luteranismului. – Din lat. lutheranus, germ. Lutheraner. (Sursa: DEX '98 )
LUTERÁN, -Ăadj. Referitor la luteranism, care ține de luteranism. // s.m. și f. Adept al luteranismului. [Cf. germ. Lutheraner]. (Sursa: DN )
LUTERÁN, -Ăadj., s. m. f. (adept) al luteranismului. (< lat. lutheranus, germ. Lutheraner) (Sursa: MDN )
LUTERÁN adj., s. (BIS.) evanghelic. (Sursa: Sinonime )
luterán adj. m., s. m., pl. luteráni; f. sg. luteránă, pl. luteráne (Sursa: Ortografic )
LUTERÁN1 ~ă (~i, ~e) Care ține de luteranism; propriu luteranismului. /<lat. lutheranus, germ. Lutheraner (Sursa: NODEX )
LUTERÁN2 ~ă (~i, ~e)m. și f. Adept al luteranismului. /<lat. lutheranus, germ. Lutheraner (Sursa: NODEX )
CATEHISMUL LUTERAN, prima carte de cult tipărită în limba română, în 1544, la Sibiu, sub influența Reformei. Lucrarea, din care nu s-a păstrat nici un exemplar, e atestată în socotelile orașului Sibiu și într-o scrisoare particulară din 1546. (Sursa: DE )