Dex.Ro Mobile
LUTERÁN, -Ă, luterani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de luteranism, privitor la luteranism. 2. S. m. și f. Adept al luteranismului. – Din lat. lutheranus, germ. Lutheraner. (Sursa: DEX '98 )

LUTERÁN, -Ă adj. Referitor la luteranism, care ține de luteranism. // s.m. și f. Adept al luteranismului. [Cf. germ. Lutheraner]. (Sursa: DN )

LUTERÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al luteranismului. (< lat. lutheranus, germ. Lutheraner) (Sursa: MDN )

LUTERÁN adj., s. (BIS.) evanghelic. (Sursa: Sinonime )

luterán adj. m., s. m., pl. luteráni; f. sg. luteránă, pl. luteráne (Sursa: Ortografic )

LUTERÁN1 ~ă (~i, ~e) Care ține de luteranism; propriu luteranismului. /<lat. lutheranus, germ. Lutheraner (Sursa: NODEX )

LUTERÁN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al luteranismului. /<lat. lutheranus, germ. Lutheraner (Sursa: NODEX )

CATEHISMUL LUTERAN, prima carte de cult tipărită în limba română, în 1544, la Sibiu, sub influența Reformei. Lucrarea, din care nu s-a păstrat nici un exemplar, e atestată în socotelile orașului Sibiu și într-o scrisoare particulară din 1546. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
luteran   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular luteran luteranul lutera luterana
plural luterani luteranii luterane luteranele
genitiv-dativ singular luteran luteranului luterane luteranei
plural luterani luteranilor luterane luteranelor
vocativ singular luteranule luterano
plural luteranilor luteranelor