LUTÉȚIU s. n. Element chimic trivalent din familia lantanidelor. – Din fr. lutécium, germ. Lutetium. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

LUTÉȚIU s.n. Element trivalent din familia pământurilor rare; casiopeiu. [Pron. -țiu. / < germ. Lutetium, fr. lutécium]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

LUTÉȚIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor; casiopeiu. (< fr. lutécium, germ. Lutetium) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

LUTÉȚIU s. (CHIM.) casiopeiu. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

lutéțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. lutéțiul; simb. Lu (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

LUTÉȚIU (‹ fr. {i}; {s} Lutetia „Paris”) s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, din familia lantanoidelor (Lu; nr. at. 71, m. at. 174,97). A fost descoperit (1906) de G. Urbain și, independent, de Auer von Welsbach. Sin. (înv.) casiopeiu. (Sursa: DE ) Copy to clipboard