LUTĂRÍE, lutării, s. f. Loc, groapă de unde se scoate sau din care s-a scos lut. – Lut + suf. -ărie. (Sursa: DEX '98 )
lutăríe s. f., art. lutăría, g.-d. art. lutăríei; pl. lutăríi, art. lutăríile (Sursa: Ortografic )
LUTĂRÍE ~i f. Loc de unde s-a scos sau se scoate lut; depozit de lut. /lut + suf. ~ărie (Sursa: NODEX )
| lutărie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | lutărie | lutăria |
| plural | lutării | lutăriile |
| genitiv-dativ | singular | lutării | lutăriei |
| plural | lutării | lutăriilor |
| vocativ | singular | lutărie, lutărio |
| plural | lutăriilor |
