LUPTĂTÓR, -OÁRE,luptători, -oare, s. m. și f. Persoană care (se) luptă; combatant, militant. ♦ (La m.) Sportiv care practică luptele (libere sau clasice). – Lupta + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )
LUPTĂTÓR s. (MIL.)1. războinic, (reg.) luptaș, (înv.) boinic, războitor, săgar. (~ încercat în bătălii.)2. v. combatant. (Sursa: Sinonime )
luptătór s. m., pl. luptătóri (Sursa: Ortografic )
LUPTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre)m. și f. 1) Persoană care luptă; om care se află în luptă; combatant. ~ pentru pace. 2) Sportiv care practică luptele (libere sau clasice). ~ de categorie grea. /a lupta + suf. ~ător (Sursa: NODEX )
luptătoáre s. f., g.-d. art. luptătoárei; pl. luptătoáre (Sursa: Ortografic )
