LUCIÓLĂ, luciole, s. f. (Livr.) Licurici. [Pr.: -ci-o-] – Din. it. lucciola, fr. luciole. (Sursa: DEX '98 )
LUCIÓLĂ s.f. Licurici. [Pron. -ci-o-, pl. -li, -le. / cf. it. lucciola, fr. luciole]. (Sursa: DN )
LUCIÓLĂ s. f. licurici. (< it. lucciola, fr. luciole) (Sursa: MDN )
LUCIÓLĂ s. v. licurici. (Sursa: Sinonime )
luciólă s. f. (sil. -ci-o-), g.-d. art. luciólei; pl. lucióle/lucióli (Sursa: Ortografic )
| luciolă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | luciolă | luciola |
| plural | luciole | luciolele |
| genitiv-dativ | singular | luciole | luciolei |
| plural | luciole | luciolelor |
| vocativ | singular | luciolă, luciolo |
| plural | luciolelor |
