Dex.Ro Mobile
LÓSTRIȚĂ, lostrițe, s. f. Pește răpitor, asemănător cu păstrăvul, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare și cu dinții puternici, care trăiește în râurile de munte (Hucho hucho). – Cf. ucr., rus. losos' „somon”. (Sursa: DEX '98 )

LÓSTRIȚĂ s. (IHT.; Hucho hucho) (prin Ban.) puică, (Olt.) șaldaie. (Sursa: Sinonime )

lóstriță (lóstrițe), s. f. – Pește (Salmo hucho). – Var. lostiță, lostoță, lostică, lǫstuță, lostov. Sl. lososĭ (Cihac, II, 176; Tiktin); cf. pol. łosos, sb., rus. losos. Der. nu este clară. (Sursa: DER )

lóstriță s. f., g.-d. art. lóstriței; pl. lóstrițe (Sursa: Ortografic )

LÓSTRIȚĂ ~e f. Pește dulcicol răpitor, de talie mare, asemănător cu păstrăvul, care trăiește în râurile de munte. [Sil. los-tri-] /cf. ucr., rus. losos (Sursa: NODEX )

LÓSTRIȚĂ s.f. (Iht.) Pește migrator din fam. salmonidelor (somoni și păstrăvi), de talie mare, putând ajunge la o lungime de 1,5 m, frumos colorat în albăstrui-argintiu (Hucho hucho); este un somon specific bazinului dunărean, urcând pe Tisa și Sava, dar și până în râurile de munte românești, Bistrița, Vișeu ș.a., numit în it. salmone di Danubio, în germ. Donaulachs (= somon de Dunăre). (Sursa: DGE )

Declinări/Conjugări
lostriță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lostriță lostrița
plural lostrițe lostrițele
genitiv-dativ singular lostrițe lostriței
plural lostrițe lostrițelor
vocativ singular lostriță, lostrițo
plural lostrițelor