Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

LOPÁTĂ, lopeți, s. f. 1. Unealtă formată dintr-o placă de lemn sau de fier, ușor concavă, montată pe o coadă de lemn, cu care se ridică sau se aruncă pământ, pietriș, nisip etc. ◊ Loc. adv. Cu lopata = în cantitate mare, din belșug, din abundență. ◊ Expr. (Fam.) Sapa și lopata = moartea. A da la lopată = (despre cereale) a vântura. ♦ Cantitate de material cât se poate lua o dată cu această unealtă. ♦ Unealtă de lemn cu care se bagă pâinea în cuptor. 2. Vâslă1. – Din sl. lopata. (Sursa: DEX '98 )

LOPĂTÁ, lopătez, vb. I. 1. Intranz. A vâsli. 2. Tranz. A întoarce cerealele cu lopata pentru aerisirea și răcirea lor. – Din lopată. (Sursa: DEX '98 )

A LOPĂTÁ ~éz 1. intranz. A trage la lopeți (făcând să înainteze o ambarcație); a vâsli. 2. tranz. (cereale, semințe) A vântura cu lopata. ~ grâu. /Din lopată (Sursa: NODEX )

LOPÁTĂ ~éți f. 1) Unealtă constând dintr-o placă de tablă sau de lemn (ușor concavă), fixată pe o coadă și folosită la încărcarea sau descărcarea unor materiale (pământ, nisip etc.). ◊ Cu ~ata în cantitate mare; fără măsură. Sapa și ~ata moartea. A da la ~ a vântura. 2) Cantitate de material cât se poate lua cu această unealtă. 3) Unealtă de lemn cu coadă lungă cu care se dă pâinea în cuptor. 4) Unealtă de lemn constând dintr-o coadă lungă cu o terminație plată folosită pentru a conduce o ambarcație; vâslă. [G.-D. lopeții] /<sl. lopata (Sursa: NODEX )

LOPÁTĂ s. 1. v. vâslă. 2. (reg.) vâslă. (~ cu care se bagă pâinea în cuptor.) (Sursa: Sinonime )

LOPĂTÁ vb. v. vâsli. (Sursa: Sinonime )

lopátă (lopéți), s. f. – 1. Unealtă pentru ridicat pămîntul. – 2. Paleta vîslei. – 3. Paletă de roată hidraulică. – 4. (Arg.) Dinte. – Mr. lopată, megl., mr. lupată. Sl. (bg., sb., slov., rut., rus.) lopata (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 176; Berneker 733; Conev 67), cf. alb. ljopatë, pol. łopata, mag. lapát. – Der. lopătar, s. m. (fabricant de lopeți; barcagiu; pasăre, Platalea leucorodia); lopăta, vb. (a trage la vîsle, a vîsli); lopățea, s. f. (plantă, Lunaria rediviva); lopățică, s. f. (lopată mică; spatulă, paletă; spumieră; întinzător la ferăstrăul de mînă; frînă la războiul de țesut casnic); lopătiță, s. f. (Trans., Banat, spinare). (Sursa: DER )

lopátă s. f., g.-d. art. lopéții; pl. lopéți (Sursa: Ortografic )

lopătá vb., ind. prez. 1 sg. lopătéz, 3 sg. și pl. lopăteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
lopată   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lopa lopata
plural lopeți lopețile
genitiv-dativ singular lopeți lopeții
plural lopeți lopeților
vocativ singular lopată, lopato
plural lopeților

lopăta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) lopăta lopătare lopătat lopătând singular plural
lopătea lopătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) lopătez (să) lopătez lopătam lopătai lopătasem
a II-a (tu) lopătezi (să) lopătezi lopătai lopătași lopătaseși
a III-a (el, ea) lopătea (să) lopăteze lopăta lopătă lopătase
plural I (noi) lopătăm (să) lopătăm lopătam lopătarăm lopătaserăm, lopătasem*
a II-a (voi) lopătați (să) lopătați lopătați lopătarăți lopătaserăți, lopătaseți*
a III-a (ei, ele) lopătea (să) lopăteze lopătau lopăta lopătaseră
* Formă nerecomandată