Dex.Ro Mobile
LÓCUS pl. -ci/ s. m. poziție determinată ocupată de o genă sau de alelele ei în structura cromozomului. (< lat. locus) (Sursa: MDN )

LOCUS REGIT ACTUM (lat.) locul guvernează actul – Formulă utilizată în dreptul internațional privat. Un act se întocmește în conformitate cu legislația statului pe teritoriul căruia a fost încheiat. (Sursa: DE )

NON ERAT HIS LOCUS (lat.) aceatea nu-și aveau locul aici – Horațiu, „Ars poetica”, 19. Îndemn la evitarea digresiunilor inutile sau a cuvintelor superflue. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
locus   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular locus locusul
plural locusuri locusurile
genitiv-dativ singular locus locusului
plural locusuri locusurilor
vocativ singular
plural