A avea viermi (neadormiți) = a fi fi neastâmpărat, a nu-și găsi locul
A fi în rostul lui = a fi acolo unde îi este locul, unde se cuvine să fie
A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva
A lăsa (sau a ceda) cuiva rândul = a se retrage dintr-un loc sau dintr-o activitate, pentru a permite altuia să ocupe locul sau să acționeze
A nu-și afla rostul = a nu-și găsi locul, a nu-și găsi astâmpăr
A pune pe cineva la locul lui = a-i da cuiva o lecție de bună-cuviință, a arăta cuiva ce se cuvine și ce nu
A pune pont = a hotărî, a fixa locul potrivit pentru ceva
A rămâne țintuit locului (sau pe loc, în loc) = a se opri, a rămâne nemișcat, neclintit într-un loc
A se ridica în capul oaselor = a se scula și a sta așezat sau în picioare pe locul unde mai înainte fusese culcat
A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă
A sta (sau a se ține, a rămâne, a încremeni) țintuit locului (sau pe loc, în loc) = a sta neclintit, fără să se miște
A închide paranteza = a) a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a termina o digresiune introdusă în cursul unei comunicări
A ține (sau a păstra) rândul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilită
A țintui (pe cineva) locului = a face (pe cineva) să se oprească, să rămână nemișcat, neclintit
A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorbă usturătoare
Pe acolo = cam în locul acela
Pe teren = la fața locului; la locul de producție
Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul
Stă ca pe ace sau parcă stă pe ace = e foarte nerăbdător; nu se simte la locul lui
a duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare
de-a străvălocul = de-a rostogolul
În (sau peste) tot locul = pretutindeni
În (sau prin) partea locului = în (sau prin) regiunea despre care se vorbește; pe acolo
În aer liber = în plin aer, în mijlocul naturii
În frunte sau în fruntea cuiva (sau a ceva) = în față, înainte (față de cineva sau de ceva); în locul întâi, de cinste, de conducere
În uibul locului = a) cât vezi cu ochii; b) într-un noroc, pe nimerite
LOCÚL,loculi, s. m. (Bot.) Cavitate a unui fruct în care se află semințele; lojă (II 1). [Var.: locúlă s. f.] – Din fr. locule. (Sursa: DEX '98 )
LOCÚL ~im. bot. Cavitate a unui fruct în care se află semințele. /<fr. locule (Sursa: NODEX )
LOCÚLs.m.1. (Arheol.) Cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (Bot.) Mică încăpere, cavitate, cămăruță a unui fruct în care se află semințele; lojă (II). [Var. loculă s.f. / < fr. locule, cf. lat. loculus]. (Sursa: DN )
LOCÚLs. m. 1. cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4). (< fr. locule, lat. loculus) (Sursa: MDN )
