LOCUITÓR, -OÁRE,locuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.). [Pr.: -cu-i-. – Var.: (înv.) lăcuitór, -oáre s. m. și f.] – Locui + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
LOCUITÓR s. 1. (înv.) sălășluitor, (fig.) suflet. (Un oraș cu un milion de ~.)2. (la pl.) v. populație. (Sursa: Sinonime )
locuitór s. m., pl. locuitóri (Sursa: Ortografic )
LOCUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre)m. și f. Persoană care trăiește într-un anumit loc. ~orii orașului. [Sil. -cu-i-] /a locui + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
locuitoáre s. f., g.-d. art. locuitoárei; pl. locuitoáre (Sursa: Ortografic )
