Dex.Ro Mobile
LOCOTENÉNT, locotenenți, s. m. 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior locotenentului-major; persoană care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofițer superior locotenentului și inferior căpitanului; persoană care poartă acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. (Înv.); Locotenent-comandor = grad de ofițer în aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purtă acest grad. 2. (Înv.) Persoană care ține locul unui demnitar. – Din it. locotenente. (Sursa: DEX '98 )

LOCOTENÉNT s.m. 1. Locțiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice. 2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofițer care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului; (în trecut) locotenent-comandor = grad de ofițer din aviație sau marină, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [Cf. it. luogotenente, fr. lieutenant, lat. locum tenens]. (Sursa: DN )

LOCOTENÉNT s. m. 1. locțiitor. ◊ comandant ajutor al unei mari unități din armata Romei antice. 2. grad de ofițer imediat superior celui de sublocotenent. ♦ ~ -major = grad de ofițer imediat superior locotenentului; ~ -colonel = grad de ofițer imediat superior maiorului. (< it. locotenente) (Sursa: MDN )

LOCOTENÉNT s. (MIL.) 1. (înv.) porucic, porușnic. 2. locotenent-colonel = (rusism înv.) podpolcovnic. (Sursa: Sinonime )

locotenént s. m., pl. locotenénți; abr. lt. (Sursa: Ortografic )

LOCOTENÉNT ~ți m. Ofițer cu grad imediat superior sublocotenentului. ◊ ~ major ofițer cu grad între locotenent și căpitan. ~-colonel ofițer cu grad între maior și colonel. /<it. locotenente (Sursa: NODEX )

LOCOTENENT DOMNÉSC s. v. regent. (Sursa: Sinonime )

căpitán-locotenént s. m., pl. căpitáni-locotenénți (Sursa: Ortografic )

generál-locotenént s. m., pl. generáli-locotenénți (Sursa: Ortografic )

locotenént-colonél s. m., pl. locotenénți-colonéi; abr. lt-col. (Sursa: Ortografic )

locotenént-comandór s. m. (Sursa: Ortografic )

locotenént-majór s. m., pl. locotenénți-majóri; abr. lt-maj. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
locotenent   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular locotenent locotenentul
plural locotenenți locotenenții
genitiv-dativ singular locotenent locotenentului
plural locotenenți locotenenților
vocativ singular
plural