Dex.Ro Mobile
LOCATÓR, -OÁRE, locatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care dă în locație un lucru. 2. S. n. (În sintagma) Locator radio = radiolocator. – Din lat. locator. (Sursa: DEX '98 )

LOCATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care dă în locație (1) un lucru. // s.n. Locator radio = radiolocator. [< lat. locator]. (Sursa: DN )

LOCATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care dă în locație (1) un lucru. II. s. n. 1. ~ radio = radiolocator. 2. (tehn.) reper. (< lat., /II/ engl. locator) (Sursa: MDN )

locatór (persoană) s. m., pl. locatóri (Sursa: Ortografic )

locatór (obiect) s. n., pl. locatoáre (Sursa: Ortografic )

LOCATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care dă în locație, cu chirie, un lucru. /<lat. locator (Sursa: NODEX )

LOCATOR RÁDIO s. v. radar. (Sursa: Sinonime )

locatoáre s. f., g.-d. art. locatoárei; pl. locatoáre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
locator   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular locator locatorul locatoare locatoarea
plural locatori locatorii locatoare locatoarele
genitiv-dativ singular locator locatorului locatoare locatoarei
plural locatori locatorilor locatoare locatoarelor
vocativ singular
plural