LOBÚL,lobuli, s. m. Subdiviziune anatomică și funcțională a unui lob1; lob1 mic. – Din fr. lobule. (Sursa: DEX '98 )
LOBÚLs.m. Lob mic. ♦ Subdiviziune a unui lob. [Pl. -li. / < fr. lobule, lat. lobulus]. (Sursa: DN )
LOBÚLs. m. 1. lob mic. 2. diviziune a unui lob. (< fr. lobule, lat. lobulus) (Sursa: MDN )
lobúl s. m., pl. lobúli (Sursa: Ortografic )
LOB1,lobi, s. m. 1. Diviziune anatomică și funcțională a unui organ intern, de obicei despărțită de rest prin cute adânci. ♦ Partea inferioară a urechii externe. 2. Diviziune, prelungire, excrescență a unei frunze, a unei petale sau a unei sepale, separată de rest prin crestături adânci. 3. (Arhit.) Element de construcție în formă de arc de cerc, care, combinat cu alte elemente asemănătoare, formează un arc compus. – Din fr. lobe. (Sursa: DEX '98 )
LOB2,loburi, s. n. Lovitură la jocul de tenis, care constă în trimiterea mingii pe deasupra capului adversarului atât de sus, încât acesta nu o mai poate ajunge cu racheta pentru a o trimite înapoi. – Din engl., fr. lob. (Sursa: DEX '98 )
LOB ~im. 1) Porțiune anatomică și funcțională a unui organ (creier, plămâni etc.) delimitată prin fisuri sau cute adânci. 2) Partea inferioară a urechii externe la om. 3) Fiecare dintre părțile proeminente și rotunjite ale unei frunze, petale sau sepale, despărțite una de alta prin crestături adânci. /<fr. lobe (Sursa: NODEX )
LOBs.m.1. Parte rotunjită și proeminentă a unui organ (creier, ficat etc.). ♦ Partea de jos a pavilionului urechii. ♦ Element de construcție în forma unui arc de cerc. 2. Porțiune de albie, luncă sau terasă cuprinsă în bucla unui meandru. 3. (Bot.) Fiecare dintre părțile în care este secționată o frunză, o petală sau o sepală. [Pl. -bi, (s.n.) -buri. / < fr. lobe, cf. gr. lobos]. (Sursa: DN )
LOBs.n. Lovitură la crichet și tenis, executată orientând planul rachetei în sus spre a imprima mingii o traiectorie ascendentă, înaltă. [Pl. -buri. / < engl., fr. lob]. (Sursa: DN )
LOB1s. m. 1. porțiune rotunjită și proeminentă a unui organ anatomic (creier, plămâni, ficat). ◊ partea inferioară a pavilionului urechii. 2. element de construcție în forma unui arc de cerc. 3. porțiune buclată a unui meandru. 4. fiecare dintre părțile în care este secționată o frunză, o petală sau sepală. (< fr. lobe) (Sursa: MDN )
LOB2s. n. lovitură, în sus, la crichet și tenis, executată cât mai înalt (peste jucătorul care se află într-o poziție mai avansată) și cât mai spre fundul terenului. (< engl., fr. lob) (Sursa: MDN )
lob (anat., arhit., geogr.) s. m., pl. lobi (Sursa: Ortografic )
lob (sport) s. n., pl. lóburi (Sursa: Ortografic )
