LOBÁT, -Ă, lobați, -te, adj. Care are lobi1; alcătuit din lobi1. – Din fr. lobé. (Sursa: DEX '98 )
LOBÁT, -Ă adj. Format din lobi. [Cf. fr. lobé]. (Sursa: DN )
LOBÁT, -Ă adj. 1. format din lobi. 2. (arhit.) ornat cu un lob. (< fr. lobé) (Sursa: MDN )
LOBÁ, lobez, vb. I.Tranz. A executa un lob2. – Din fr. lober. (Sursa: DEX '98 )
LOBÁT ~tă (~ți, ~te) bot. Care este divizat în lobi; cu lobi. /<fr. lobé (Sursa: NODEX )
LOBÁ vb. I. tr. (Sport) A face un lob. [< lob]. (Sursa: DN )
LOBÁ vb. tr. a face un lob2. (< fr. lober) (Sursa: MDN )
lobá vb., ind. prez. 1 sg. lobéz, 3 sg. și pl. lobeáză (Sursa: Ortografic )
| loba verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) loba | lobare | lobat | lobând | singular | plural |
| lobează | lobați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | lobez | (să) lobez | lobam | lobai | lobasem |
| a II-a (tu) | lobezi | (să) lobezi | lobai | lobași | lobaseși |
| a III-a (el, ea) | lobează | (să) lobeze | loba | lobă | lobase |
| plural | I (noi) | lobăm | (să) lobăm | lobam | lobarăm | lobaserăm, lobasem* |
| a II-a (voi) | lobați | (să) lobați | lobați | lobarăți | lobaserăți, lobaseți* |
| a III-a (ei, ele) | lobează | (să) lobeze | lobau | lobară | lobaseră |
* Formă nerecomandată
| lobat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | lobat | lobatul | lobată | lobata |
| plural | lobați | lobații | lobate | lobatele |
| genitiv-dativ | singular | lobat | lobatului | lobate | lobatei |
| plural | lobați | lobaților | lobate | lobatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
