LÍȚĂ1, lițe, s. f. Fascicul de fire subțiri de metal, răsucite sau nerăsucite, folosit drept conductor electric. – Din germ. Litze. (Sursa: DEX '98 )
LÍȚĂ2 s. f. v. leliță. (Sursa: DEX '98 )
LÍȚĂ s.f. Conductor electric format dintr-un grup de fire metalice subțiri, înfășurate împreună în același sens. [< germ. Litze]. (Sursa: DN )
LÍȚĂ s. f. conductor electric dintr-un fascicul de fire metalice subțiri, înfășurate împreună în același sens. (< germ. Litze) (Sursa: MDN )
líță, líțe, s.f. (reg.) 1. epitet pentru fete, femei tinere. 2. față, chip. 3. țurcă. (Sursa: DAR )
líță (líțe), s. f. – Cablu electric. Germ. Litze (Candrea). Sec. XX. (Sursa: DER )
líță s. f., g.-d. art. líței; pl. líțe (Sursa: Ortografic )
| liță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | liță | lița |
| plural | lițe | lițele |
| genitiv-dativ | singular | lițe | liței |
| plural | lițe | lițelor |
| vocativ | singular | liță, lițo |
| plural | lițelor |
