livéj, livéjuri, s.n. (reg.) zeamă de prune după obținerea țuicii, care devine oțet. (Sursa: DAR )
livéj (livéjuri), s. n. – (Trans., Munt.) Poșircă. – Var. aleveș. Mag. leves „suc, zeamă” (Tiktin; Drăganu, Dacor., IV, 245). (Sursa: DER )
| livej substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | livej | livejul |
| plural | livejuri | livejurile |
| genitiv-dativ | singular | livej | livejului |
| plural | livejuri | livejurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
