LITERÁT, -Ă, literați, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu literatura; scriitor, literator. – Din lat. litteratus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

LITERÁT, -Ă s.m. și f. Om de litere, specialist în literatură; scriitor. [< germ. Literat, cf. lat. litteratus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

LITERÁT, -Ă s. m. f. om de litere, specialist în literatură; scriitor. (< germ. Literat, lat. litteratus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

LITERÁT s. scriitor, om de litere, (rar) beletrist, condeier, (înv.) literator, (latinism înv.) scriptor. (Un mare ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

literát s. m., pl. literáți (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

LITERÁ, literez, vb. I. Tranz. A pronunța cuvinte (străine) prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii. – Din literă. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

LITERÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Specialist în teoria sau istoria literaturii. /<lat. litteratus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

LITERÁ vb. intr. (în telefonie) a pronunța nume străine (proprii) sau mai neobișnuite prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite. (< literă) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

literá vb,. ind. prez. 1 sg. literéz, 3 sg. și pl. litereáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard