LÍSĂ,lise, s. f. 1. Bară orizontală de lemn, de beton sau de oțel fixată între stâlpii unei balustrade. 2. Bară metalică sau de lemn fixată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. – Din fr. lisse. (Sursa: DEX '98 )
LÍSĂs.f.1. Bară orizontală așezată între stâlpii unei balustrade. 2. Bară metalică sau de lemn montată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. [< fr. lisse]. (Sursa: DN )
LÍSĂs. f. 1. bară orizontală între stâlpii unei balustrade. 2. bară metalică sau de lemn montată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. (< fr. lisse) (Sursa: MDN )
lísă s.f. (reg.) 1. fruct zaharisit. 2. floare de grădină. 3. câmp necurățit. (Sursa: DAR )
lísă s. f. – Dulceață de chitre. Origine dubioasă. După Cihac, II, 168, din sl. liti „a topi”; dar der. nu este clară. Cuvînt rar. (Sursa: DER )
lísă s. f., g.-d. art. lísei; pl. líse (Sursa: Ortografic )
LISÁ,lisez, vb. I. Tranz. A spăla și a netezi lâna pieptănată. – Din fr. lisser. (Sursa: DEX '98 )
LÍSĂ ~ef. Bară de lemn, de metal sau de beton prinsă orizontal de stâlpii unei balustrade. /<fr. lisse (Sursa: NODEX )
LISÁvb. tr. a spăla și netezi un material textil. (< fr. lisser) (Sursa: MDN )
lis, -ă, adj. (reg.) 1. (despre cai și câini) cu părul sclipitor și cu o pată albă pe frunte, pe bot. 2. nume dat de ciobani vitelor, câinilor. (Sursa: DAR )
lis (-să), adj. – (Cîine sau cal) cu păr alb. Bg. lis „animal care are o pată albă în frunte”, sb. lisa „pată albă pe cap” (Weigand, Krit. Jb., IX, I, 76; REW 5081). Der. din lat. *lisius „neted” (Pușcariu 985; REW 5081) sau din ven. lis (Pascu, Etimologii, 51; Pascu, Beiträge, 10) nu e probabilă. – Der. lisei, s. m. (Banat, nume de cîine). (Sursa: DER )
lisá vb., ind. prez. 1 sg. liséz, 3 sg. și pl. liseáză (Sursa: Ortografic )
ADHUC SUB IUDICE LIS EST (lat.) procesul este în curs de judecare – Horațiu „Ars poetica”, 78. Referire la originea controversată a distihului elegiac. Indică, în genere, o chestiune neelucidată. (Sursa: DE )
