LINIȘTITÓR, -OÁRE, liniștitori, -oare, adj. Care liniștește, care calmează. – Liniști + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
LINIȘTITÓR adj. 1. v. calmant. 2. odihnitor, (pop.) molcomitor. (O atmosferă ~oare.) (Sursa: Sinonime )
Liniștitor ≠ tulburător (Sursa: Antonime )
liniștitór adj. m., pl. liniștitóri; f. sg. și pl. liniștitoáre (Sursa: Ortografic )
LINIȘTITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care liniștește; care calmează; calmant. /a liniști + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
| liniștitor adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | liniștitor | liniștitorul | liniștitoare | liniștitoarea |
| plural | liniștitori | liniștitorii | liniștitoare | liniștitoarele |
| genitiv-dativ | singular | liniștitor | liniștitorului | liniștitoare | liniștitoarei |
| plural | liniștitori | liniștitorilor | liniștitoare | liniștitoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
