LINGUȘEÁLĂ, lingușeli, s. f. Lingușire. – Linguși + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
LINGUȘEÁLĂ s. v. lingușire. (Sursa: Sinonime )
lingușeálă s. f., g.-d. art. lingușélii; pl. lingușéli (Sursa: Ortografic )
| lingușeală substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | lingușeală | lingușeala |
| plural | lingușeli | lingușelile |
| genitiv-dativ | singular | lingușeli | lingușelii |
| plural | lingușeli | lingușelilor |
| vocativ | singular | lingușeală, lingușealo |
| plural | lingușelilor |
