LINGURÓI,linguroaie, s. n. Augmentativ al lui lingură(I 1). ♦ Polonic. ◊ Expr. A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. – Lingură + suf. -oi. (Sursa: DEX '98 )
LINGURÓI s. v. polonic. (Sursa: Sinonime )
lingurói s. n., pl. linguroáie (Sursa: Ortografic )
