LINGURÁR, (I) lingurari, s. m., (II) lingurare, s. n. I. S. m. Meșter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn. 2. Țigan (care face linguri). II. S. n. Poliță specială pe care se țin (la țară) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie. – Lingură + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
LINGURÁR s. rudar, (reg.) rudaș. (Sursa: Sinonime )
lingurár (persoană) s. m., pl. lingurári (Sursa: Ortografic )
lingurár (obiect) s. n., pl. linguráre (Sursa: Ortografic )
LINGURÁR ~im. 1) Meșter care face linguri sau alte obiecte din lemn. 2) Negustor de obiecte de acest fel. /lingură + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
