Dex.Ro Mobile
LINȘÁ, linșez, vb. I. Tranz. A ucide pe cineva prin linșaj. – Din fr. lyncher. (Sursa: DEX '98 )

LINȘÁ vb. I. tr. A ucide pe cineva prin linșaj. [P.i. 3,6 -șează. / < fr. lyncher, cf. Lynch – judecător american]. (Sursa: DN )

LINȘÁ vb. tr. a ucide prin linșaj. (< fr. lyncher) (Sursa: MDN )

linșá (linșéz, linșát), vb. – A ucide pe cineva fără judecată (de către o mulțime). Fr. lyncher. – Der. linșaj, s. n. (acțiunea de a linșa), din fr. lynchage. (Sursa: DER )

linșá vb., ind. prez. 1 sg. linșéz, 1 pl. linșăm, imperf. 3 sg. linșá; ger. linșând (Sursa: Ortografic )

A LINȘÁ ~éz tranz. A supune linșajului; a ucide prin linșaj. /<fr. lincher (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
linșa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) linșa linșare linșat linșând singular plural
linșea linșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) linșez (să) linșez linșam linșai linșasem
a II-a (tu) linșezi (să) linșezi linșai linșași linșaseși
a III-a (el, ea) linșea (să) linșeze linșa linșă linșase
plural I (noi) linșăm (să) linșăm linșam linșarăm linșaserăm, linșasem*
a II-a (voi) linșați (să) linșați linșați linșarăți linșaserăți, linșaseți*
a III-a (ei, ele) linșea (să) linșeze linșau linșa linșaseră
* Formă nerecomandată