A fi prea din cale-afară (sau prea de tot) = a depăși orice limită admisă
A sări peste (sau dincolo de) gard = a depăși limita admisă (prin atitudinea, faptele sale)
A sări peste cal = a depăși limita admisă; a exagera
A întinde ața = a depăși (prin comparare) limita îngăduită
A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza
A-i ieși (sau a-i trece) cuiva părul prin căciulă = a face eforturi deosebite, trecând peste multe greutăți; a ajunge la limita răbdării
A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției
A-și da poalele peste cap sau a-și lua (ori a-și pune) poalele în cap = a nu mai ține socoteală de nimic, a depăși orice limită; a da pe față un caracter josnic, imoral
Cu număr = socotit; limitat
Pe muchie = la limită, la extremă
Plin ochi = umplut până la limita capacității
Până la exasperare = până la ultima limită
Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic; până când nu este loc pentru mai mult, până la limita maximă
Până la un (sau la acest) punct = până la o anumită limită sau etapă; într-o anumită măsură
Până în pânzele albe = fără încetare, până la capăt; până la ultima limită; necruțător
În măsura (sau în limita) posibilităților = în măsura în care este posibil
LIMITÁ,limitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din fr. limiter, lat. limitare. (Sursa: DEX '98 )
LIMITÁvb. I. tr., refl. A (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. [< fr. limiter, it., lat. limitare]. (Sursa: DN )
LIMITÁvb. tr., refl. 1. a (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. 2. a menține nivelul unui semnal electric în limite prestabilite. (< fr. limiter, lat. limitare) (Sursa: MDN )
LIMITÁ vb. 1. v. delimita. 2. v. mărgini. 3. v. localiza. 4. v. restrânge. 5. v. restrânge. 6. v. reduce. 7. a mărgini, a restrânge, (fig.) a îngrădi. (A ~ drepturile cuiva.) (Sursa: Sinonime )
limitá vb., ind. prez. 1 sg. limitéz, 3 sg. și pl. limiteáză (Sursa: Ortografic )
LÍMITĂ,limite, s. f. 1. Punct extrem, margine (a unei suprafețe, a unui obiect etc.). ♦ Tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument. ♦ (Mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 2. (În sintagma) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, al unei regiuni etc.; graniță, hotar. Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii. 3. Fig. Punct până la care pot ajunge posibilitățile, facultățile, mijloacele etc. cuiva. ◊ Limită de vârstă = vârsta până la care cineva poate ocupa în mod legal o funcție publică. – Din fr. limite, lat. limes, -itis. (Sursa: DEX '98 )
A LIMITÁ ~éztranz. A readuce la anumite limite; a restrânge; a delimita. ~ puterea cuiva. ~ un buget. /<fr. limiter, lat. limitare (Sursa: NODEX )
A SE LIMITÁ mă ~ézintranz. A-și impune anumite limite; a se mărgini. /<fr. limiter, lat. limitare (Sursa: NODEX )
LÍMITĂ ~ef. 1) Punct ce marchează sfârșitul unei întinderi sau suprafețe. ◊ ~ teritorială linie de demarcație care desparte diferite țări; hotar; graniță; frontieră. 2) Ton al unei voci sau al unui instrument, caracterizat prin înălțime sau profunzime extremă. 3) Punct extrem al unei acțiuni; linie de sus a unei evoluții. ◊ ~ de vârstă vârstă după care o persoană nu mai poate exercita o anumită funcție publică. 3) mat. Valoarea fixă spre care tind valorile unei mărimi variabile. 4) fig. Punct final pe care îl pot atinge posibilitățile, mijloacele sau capacitățile unei persoane. /<fr. limite, lat. limes, ~itis (Sursa: NODEX )
LÍMITĂs.f.1. Ceea ce mărginește ceva; hotar; margine. ♦ Cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce sau un instrument. 2. (Mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (Fig.) Punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. [< fr., it. limite, cf. lat. limes – margine]. (Sursa: DN )
LÍMITĂs. f. 1. valoare extremă (maximă sau minimă) a unei mărimi. ◊ ceea ce mărginește ceva; hotar; margine. ♦ la ~ = în caz extrem. ◊ cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce, un instrument. 2. (mat.) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (fig.) punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. (< fr. limite, lat. limes, -itis) (Sursa: MDN )
LÍMITĂ s. 1. v. extremitate. 2.limită teritorială v. frontieră. 3. v. extremitate. 4. v. margine. 5. v. cuprins. 6. graniță, hotar, margine, (înv.) termen. (Se păstrează între ~ rezonabile.)7. v. restricție. 8. v. prag. 9. margine, măsură. (Orice lucru are o ~.) (Sursa: Sinonime )
límită s. f., pl. límite (Sursa: Ortografic )
situáție-límită s. f. (sil. -tu-a-ți-e), art. situáția-límită (sil. -ți-a) (Sursa: Ortografic )
