- A i se face gura pungă = a avea o senzație de astringență din cauza unor alimente acre introduse în gură
- A ieși (sau a rămâne) mofluz = a da faliment
- A-și drege gustul = a mânca sau a bea ceva plăcut, pentru a îndepărta gustul neplăcut lăsat de alimentele sau băuturile consumate anterior
- a fierbe în aburi = într-o oală specială cu grătar sau sub presiune, fără ca alimentul să fie imersat în lichid
- a prăji în baie de grăsime = a prăji prin imersiune totală în grăsime încinsă un aliment natur, pane sau învelit în aluat; v
LÍMEN s.n. (Mat.) Linie despărțitoare, limită. [< lat., fr. limen]. (Sursa: DN )
LÍMEN s. n. (mat.) linie despărțitoare, limită. (< lat., fr. limen) (Sursa: MDN )
límen s. n., pl. límene (Sursa: Ortografic )
| limen substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | limen | limenul |
| plural | limene | limenele |
| genitiv-dativ | singular | limen | limenului |
| plural | limene | limenelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
