(A avea) limbă ascuțită (sau rea, de șarpe) = (a fi) răutăcios, malițios în tot ce spune
A alerga (sau a umbla) după ceva (sau după cineva) cu limba scoasă = a căuta cu orice preț să obțină sau să găsească ceva sau pe cineva de care are mare nevoie
A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic
A avea limba ascuțită = a avea obiceiul să critice (cu răutate)
A avea limba dezlegată = a fi extrem de vorbăreț, a spune tot ce știe
A avea limbă de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent
A avea limbă lungă sau a fi lung de limbă (sau limbă lungă) = a vorbi prea mult, a fi flecar
A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreț
A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret
A avea păr pe limbă = a fi prost; a fi lipsit de educație, necioplit
A fi lung în (sau de) limbă sau a avea limbă lungă = a vorbi prea mult și, mai ales, a spune ce nu trebuie; a fi limbut
A fi slobod la limbă (sau limbă slobodă) = a spune multe cu sinceritate și fără prudență, a spune și ce nu trebuie
A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba
A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate
A i se lua (sau a-i pieri, a i se încurca, a i se îngroșa cuiva) limba sau a nu avea limbă (de grăit) = a nu avea curajul să vorbească
A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele
A i se încurca limba = a i se împletici limba (din cauza băuturii, a unei emoții etc.)
A lega limba (sau gura) cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească
A lega pe cineva cu limbă de moarte = a obliga pe cineva (prin jurământ) să-ți îndeplinească o ultimă dorință, exprimată înainte de moarte
A lăsa cu limbă de moarte (sau cu jurământ) = a da, în ultimele momente ale vieții, dispoziții care să fie îndeplinite după moarte
A prinde (la) limbă = a căpăta curaj, a începe să vorbească
A scoate (sau a-i ieși) limba de-un cot = a) a-și pierde respirația, a gâfâi; b) a munci mult, a fi foarte ostenit
A scurta (sau a tăia, a lega) limba cuiva = a opri, a împiedica pe cineva să vorbească
A scurta cuiva limba = a pune pe cineva în imposibilitate de a bârfi
A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nici o piedică
A trage pe cineva de limbă = a descoase pe cineva, a căuta să afle tainele cuiva
A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu
A vorbi (sau a grăi, a bolborosi) turcește = a vorbi o limbă neînțeleasă; a rosti cuvintele neclar, încât nu este înțeles
A(-i) dezlega (sau, , a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a începe singur) să vorbească, să se destăinuiască
A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limbă = a nu-și putea aminti pe loc de ceva cunoscut
A-i umbla cuiva limba (prin gură) = a vorbi (mult)
A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni
A-și mușca limba = a regreta că a vorbit ceea ce nu trebuia
A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă
Cu limbă de moarte = ca ultimă dorință (exprimată pe patul morții)
Pe arăpie = arăbește; în limba arabă
Pe românie = în românește, în limba română
Pe slavonie = în limba slavonă
Pe turcie = în limba turcă
a fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil
În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus
LIMBÁ,limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare. – Din limb. (Sursa: DEX '98 )
A LIMBÁ ~éztranz. (nave) A descărca, reîncărcând ulterior, pentru a-i permite trecerea printr-un loc puțin adânc. /Din limb (Sursa: NODEX )
LIMBÁvb. I. tr. A descărca o navă pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc, reîncărcând-o după aceea. [< limb3]. (Sursa: DN )
LIMBÁ1vb. tr. a descărca o navă parțial sau total, în limburi (5), pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc, reîncărcând-o după aceea; a limba. (< limb) (Sursa: MDN )
LÍMBA2s. m. arbore african mare, cu lemn gălbui-albicios, cu reflexe mătăsoase, ușor, cu densitate redusă. (< fr. limba) (Sursa: MDN )
limbá vb., ind. prez. 1 sg. limbéz, 3 sg. și pl. limbeáză (Sursa: Ortografic )