LICENȚIÁT, -Ă, licențiați, -te, s. m. și f. Persoană care a obținut o licență (1). [Pr.: -ți-at] – Din fr. licencié, it. licenziato. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

LICENȚIÁT, -Ă s.m. și f. Posesor al unui titlu sau al unei diplome de licență. [Pron. -ți-at. / cf. fr. licencié]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

LICENȚIÁT, -Ă s. m. f. posesor al unui titlu, al unei diplome de licență. (< fr. licencié, it. licenziato) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

LICENȚIÁT adj., s. titrat. (Un tânăr ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

licențiát s. m. (sil. -ți-at), pl. licențiáți (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

LICENȚIÁ, licențiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ți-a] – Din fr. licencier (după licență). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A LICENȚIÁ ~éz tranz. rar (persoane) A da afară dintr-o funcție, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a concedia; a elibera; a destitui. /<fr. licencier (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

LICENȚIÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a obținut diplomă de licență. [Sil. -ți-at] /<fr. licencié, it. licenziato (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

LICENȚIÁ vb. I. tr. A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. licencier, it. licenziare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

LICENȚIÁ vb. tr. a concedia pe cineva din serviciu. (< fr. licencier) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

A licenția ≠ a angaja (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

Licenția ≠ a numi (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

licențiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. licențiéz, 1 pl. licențiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. licențiéze; ger. licențiínd (sil. -ți-ind) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard