Dex licenția, licentia, definiţie licenția, dex.ro Mobile

LICENȚIÁ, licențiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ți-a] – Din fr. licencier (după licență). (Sursa: DEX '98 )

LICENȚIÁ vb. I. tr. A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. licencier, it. licenziare]. (Sursa: DN )

licențiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. licențiéz, 1 pl. licențiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. licențiéze; ger. licențiínd (sil. -ți-ind) (Sursa: Ortografic )

A LICENȚIÁ ~éz tranz. rar (persoane) A da afară dintr-o funcție, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a concedia; a elibera; a destitui. /<fr. licencier (Sursa: NODEX )

licenția verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) licenția	licențiere	licențiat	licențiind	singular	plural
		(a) licenția	licențiere	licențiat	licențiind	licențiază	licențiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	licențiez	(să) licențiez	licențiam	licențiai	licențiasem
	a II-a (tu)	licențiezi	(să) licențiezi	licențiai	licențiași	licențiaseși
	a III-a (el, ea)	licențiază	(să) licențieze	licenția	licenție	licențiase
plural	I (noi)	licențiem	(să) licențiem	licențiam	licențiarăm	licențiaserăm, licențiasem*
	a II-a (voi)	licențiați	(să) licențiați	licențiați	licențiarăți	licențiaserăți, licențiaseți*
	a III-a (ei, ele)	licențiază	(să) licențieze	licențiau	licențiară	licențiaseră

* Formă nerecomandată