A alerga (sau a umbla) după ceva (sau după cineva) cu limba scoasă = a căuta cu orice preț să obțină sau să găsească ceva sau pe cineva de care are mare nevoie
A da holera în cineva = a se speria foarte tare, a intra spaima în cineva
A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult
A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga de colo până colo
A fugi (sau a alerga) mâncând pământul (sau de mănâncă pământul) = a fugi foarte repede
A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul
A nu-i (mai) sta (cuiva) picioarele sau a nu-și mai strânge picioarele = a nu (mai) sta potolit, liniștit, a alerga de colo-colo; a umbla mult
A se așterne vântului = a alerga foarte repede
A-i sări (cuiva) înainte = a alerga în întâmpinarea cuiva
A-și bate (sau a-și rupe) picioarele = a umbla mult, a obosi de prea multă alergătură
O alergătură de cal = măsură aproximativă de distanță
Om (sau taler) cu două fețe = om ipocrit, fățarnic
Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals
a fugi (sau a alerga) mâncând pământul sau a mânca pământul fugind (sau alergând) = a fugi foarte repede, în graba mare
LER interj. Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic. [Var.: léroi, léroloi, lérui, lérului interj.] – Probabil lat. [Ha]llelu[iah, Domine]. (Sursa: DEX '98 )
ler2sn[
At: Dr II, 901 /
V: (reg) lieriu(Pl: lierie),rel,ren, rer,rern,rernăsf,rien /
Pl: leruri/
E: mg ler]
(Reg) Cuptor la mașina de gătit. (Sursa: MDA )
ler1[
At: BUDAI-DELEANU, LEX. /
V: (reg) dalerolei,dalerom,holeroiu,lăr,lelui,lenoi,leo,lererui,leronda,leroi,leroilio,leroimdai,õloi,lerom,leromi,leron,lerui,lerului,lerumi,oilârând,oileranda,oler,oleranda,olerom,valerum, voilerole,voilerom /
Pl: (2) leruri /
E: pbl ml (Ha)llelu(iah, Domine)
]1i (Are; cu formă schimbată) Cuvânt care apare ca refren în colinde.
2sn (Trs) Melodie după care se cântă o colindă. (Sursa: MDA )
ler3sn[
At: PAMFILE, DUȘM. 10 /
V: leriu/
Pl: (rar) leruri/
E: nct
]
(Reg)
1 Timp de care dispune cineva.
2 (Spc) Moment de apogeu, de plină vigoare din viața unui om.
3 (Prc) Vârstă a căsătoriei.
4 (Îe) A-i trece lerul (cuiva) A fi trecut de vârsta tinereții.
5 (Spc) Perioadă de rut la animale.
6 Calitate de a plăcea, de a atrage Si: farmec (7), haz (3). (Sursa: MDA )
ler4sn vz left (Sursa: MDA )
LERinterj. (se folosește, ca refren, în colinde pentru a le da un anumit colorit eufonic) [Var. lerui] /Probabil din [Ha]llelu[iah] Doamne (Sursa: NODEX )
LER1 interj. Cuvânt care servește ca refren în colinde. [Var.: lerói, lerolói, lerúi, lerulúi interj.] – Lat. [Ha]llelu[iah Domine]. (Sursa: DLRM )
LER2 s. n. (Reg.) Vreme, timp, (în special) timpul în care cineva este în floarea vârstei. ◊ Expr. A(-i) trece (cuiva) lerul = a îmbătrâni, a nu mai avea căutare; a nu mai avea nici o valoare, a nu mai fi bun de nimic. (Sursa: DLRM )
ler1 interj. (pop.) 1. cuvânt-refren în colinde. 2. (înv., s.n.) gust, plac, dorință; și leroi, leroi interj. (Sursa: DAR )
ler n., pl. urĭ.Mold. Munt.Rar Gust, plac, dorință. Mĭ-am făcut leru mĭ-am făcut gustu. Mĭ-a trecut leru mĭ-a trecut gustu saŭ și „vremea mea”, adică „am îmbătrînit” (rev. I. Crg. 8,87). (Sursa: Scriban )
