Dex.Ro Mobile
LÉNTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Încet, lin, lent. ♦ (Substantivat) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală executată în acest fel. – Cuv. it. (Sursa: DEX '98 )

LÉNTO adv. muz. 1) Executat domol, lin, lent. 2) Compoziție muzicală executată astfel. /Cuv. it. (Sursa: NODEX )

LÉNTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Încet, rar, lin; într-un tempo mai puțin rar decât largo. [< it. lento]. (Sursa: DN )

LÉNTO I. adv. (muz.) rar, lent, între largo și adagio. II. s. n. (parte dintr-o) compoziție executată în acest ritm. (< it. lento) (Sursa: MDN )

LÉNTO adv. v. adagio. (Sursa: Sinonime )

lénto adv. (Sursa: Ortografic )

LÉNTĂ, lente, s. f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. – Din rus. lenta. (Sursa: DEX '98 )

LÉNTĂ s.f. Cordon de mătase care se poartă în diagonal peste piept la solemnități de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații. [< rus. lenta]. (Sursa: DN )

LÉNTĂ s. f. cordon de mătase care se poartă în diagonală, peste piept, de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații, la solemnități. (< rus. lenta) (Sursa: MDN )

LÉNTĂ s. 1. cordon. (~ a unei decorații.) 2. eșarfă. (~ purtată de un înalt demnitar.) (Sursa: Sinonime )

léntă (lénte), s. f. – Șnur al unei decorații sau ordin. Rus. lenta (Tiktin). (Sursa: DER )

léntă s. f., g.-d. art. léntei; pl. lénte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
lentă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lentă lenta
plural lente lentele
genitiv-dativ singular lente lentei
plural lente lentelor
vocativ singular lentă, lento
plural lentelor

lento   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lento lentoul
plural
genitiv-dativ singular lento lentoului
plural
vocativ singular lentoule*
plural
* Formă nerecomandată