A cloci pe vatră = a lenevi (la căldură), a trândăvi
A se lăsa pe tânjală = a) (despre animale de tracțiune) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală); b) (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a neglija sau a amâna lucrul
A sta (sau a zăcea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trândăvi
A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi
A-l mânca (pe cineva) viermii (de viu) = a fi foarte leneș și murdar
A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul în zadar, a lenevi
LÉNE s. f. Faptul de a se complăcea în inactivitate; înclinația celui căruia nu-i place, care nu dorește, nu vrea să muncească, căruia îi place să stea fără să muncească; trândăvie; lâncezeală. – Din sl. lĕnĩ. (Sursa: DEX '98 )
LÉNEf. Stare a celui care nu vrea, nu dorește sau nu-i place să muncească; lenevie; trândăvie. [G.-D. lenei] /<sl. lĕni (Sursa: NODEX )
LÉNE s. indolență, lenevie, puturoșenie, trândăveală, trândăvie, (rar) lenevire, puturoșie, trândăvit, (înv.) tandur. (E de-o ~ condamnabilă.) (Sursa: Sinonime )
léne s. f. – 1. Indolență, delăsare. – 2. Insectă (Pompilus viaticus). – Mr. leane, megl. leani. Sl. lĕnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 349; Cihac, II, 169; Conev 100); cf. bg., rus. lĕnĭ. – Der. alene, adv. (cu trîndăvie, cu calm), cu -a caracteristic formațiilor adv.; leneș, adj. (trîndav; inert, somnoros; animal, Bradypus); lenos, adj. (trîndav, lent, calm); leniv, adj. (trîndav), din sl. lĕnivŭ; leni, vb. (a trîndăvi; a lăsa pe seama altuia), din sl. lĕniti sę, s. f. bg. lĕnjă se; lenie, s. f. (înv., trîndăvie); leneală, s. f. (Mold., lene); lenevi, vb. (a trîndăvi), din leniv; lenevie, s. f. (lene); lenevos, adj. (trîndav); lenevitor, adj. (Trans., leneș). (Sursa: DER )
léne s. f., g.-d. art. lénei (Sursa: Ortografic )
leánă s.f. (pop.) un joc, învârtită; nume de cățelușă. (Sursa: DAR )
