LEMNÁR, (1) lemnari, s. m. (2, 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lernn. – Lemn + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
LEMNÁR s. v. dulgher. (Sursa: Sinonime )
LEMNÁR s. v. butuc, tăietor, trunchi. (Sursa: Sinonime )
lemnár (muncitor) s. m., pl. lemnári (Sursa: Ortografic )
lemnár (butuc, daltă) s. n., pl. lemnáre (Sursa: Ortografic )
LEMNÁR ~im. Muncitor specializat în confecționarea obiectelor din lemn; dulgher; tâmplar. /lemn + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
