LEHÁMITE s. f. (Pop.) Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva). ◊ (În expr.) A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [Var.: lehámete s. f. – Din bg. liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

LEHÁMITE f. pop. Plictiseală, silă față de cineva sau de ceva. /<bulg. lipa mi ti (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

LEHÁMITE s. v. aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, plictiseală, repulsie, scârbă, silă, urât. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

lehámite s. f. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard