legănel
Caută
LEGĂNÉL,
legănele,
s. n. (Pop.) Diminutiv al lui
leagăn;
legănaș, legănuș, legănuț. –
Leagăn
+ suf.
-el.
(
Sursa: DEX '98
)
Copy to clipboard
legănél
s. n., pl.
legănéle
(
Sursa: Ortografic
)
Copy to clipboard
Declinări/Conjugări
legănel
substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
legăn
e
l
legăn
e
lul
plural
legăn
e
le
legăn
e
lele
genitiv-dativ
singular
legăn
e
l
legăn
e
lului
plural
legăn
e
le
legăn
e
lelor
vocativ
singular
—
plural
—
