LEGIUITÓR, -OÁRE,legiuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care legiuiește sau legiferează. [Pr.: -giu-i-] – Legiui + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
LEGIUITÓR adj., s. 1. adj. v. legislativ. 2. s. legis-lator. (Sursa: Sinonime )
legiuitór adj. m., s. m. (sil. -giu-), pl. legiuitóri; f. sg. și pl. legiuitoáre (Sursa: Ortografic )
LEGIUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre)m. și f. Persoană în drept să legifereze. /a legiui + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
