LEGITIMITÁTE, legitimități, s. f. (Livr.) Însușire a ceea ce este legitim. – Din fr. légitimité. (Sursa: DEX '98 )
LEGITIMITÁTE f. Caracter legitim. A contesta ~ea unui drept. [G.-D. legitimității] /<fr. légitimité (Sursa: NODEX )
LEGITIMITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este legitim. [Cf. fr. légitimité, lat.med. legitimitas]. (Sursa: DN )
LEGITIMITÁTE s. f. calitate a ceea ce este legitim. (< fr. légitimité) (Sursa: MDN )
LEGITIMITÁTE s. v. îndreptățire, justificare, motivare, motivație, rațiune, temei. (Sursa: Sinonime )
legitimitáte s. f., g.-d. art. legitimității; pl. legitimități (Sursa: Ortografic )
| legitimitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | legitimitate | legitimitatea |
| plural | legitimități | legitimitățile |
| genitiv-dativ | singular | legitimități | legitimității |
| plural | legitimități | legitimităților |
| vocativ | singular | legitimitate, legitimitateo |
| plural | legitimităților |
