LEGITIMÁȚIE, legitimații, s. f. Act, document personal eliberat de o autoritate și cu care cineva își dovedește identitatea. – Din fr. légitimation. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

LEGITIMÁȚIE s.f. Act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane, gradul pe care îl are etc. [Gen. -iei, var. legitimațiune s.f. / cf. fr. légitimation]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

LEGITIMÁȚIE s. f. act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane. (< fr. légitimation) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

LEGITIMÁȚIE s. act, document, hârtie. (Rog, pre-zentați ~iile!) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

legitimáție s. f. (sil. -ți-e), art. legitimáția (sil. -ți-a), g.-d. art. legitimáției; pl. legitimáții, art. legitimáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

LEGITIMÁȚIE ~i f. Act oficial eliberat de o autoritate prin care se atestă identitatea unei persoane (sau se certifică anumite date juridice). [G.-D. legitimației] /<fr. légitimation (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard