LEGITIMÁT, -Ă,legitimați, -te, adj. 1. Căruia i s-a cerut să se legitimeze cu un document legal. 2. (Despre copii născuți în afara căsătoriei) Care a fost recunoscut ca legitim. 3. Care a fost considerat just, echitabil, îndreptățit. – V. legitima. (Sursa: DEX '98 )
LEGITIMÁ,legitimez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. Tranz. A recunoaște unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim. 3. Tranz. A justifica, a îndreptăți. – Din fr. légitimer. (Sursa: DEX '98 )
A LEGITIMÁ ~éztranz. 1) (persoane) A identifica pe bază de acte oficiale. 2) fig. (acțiuni, opinii etc.) A demonstra ca fiind legitim, just; a justifica; a îndreptăți; a motiva. /<fr. légitimer (Sursa: NODEX )
LEGITIMÁvb. I.1.tr., refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2.tr. (Fig.) A justifica, a motiva, a îndreptăți. 3.tr. A recunoaște unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. [< fr. légitimer]. (Sursa: DN )
LEGITIMÁvb. I. tr., refl. a(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. II. tr. 1. (fig.) a justifica, a îndreptăți. 2. a recunoaște unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. (< fr. légitimer) (Sursa: MDN )
LEGITIMÁ vb. v. îndreptăți, justifica, motiva. (Sursa: Sinonime )
legitimá vb., ind. prez. 1 sg. legitiméz, 3 sg. și pl. legitimeáză (Sursa: Ortografic )
