Dex.Ro Mobile
LEGITIMÁ, legitimez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. Tranz. A recunoaște unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim. 3. Tranz. A justifica, a îndreptăți. – Din fr. légitimer. (Sursa: DEX '98 )

LEGITIMÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. tr. (Fig.) A justifica, a motiva, a îndreptăți. 3. tr. A recunoaște unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. [< fr. légitimer]. (Sursa: DN )

LEGITIMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. II. tr. 1. (fig.) a justifica, a îndreptăți. 2. a recunoaște unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. (< fr. légitimer) (Sursa: MDN )

LEGITIMÁ vb. v. îndreptăți, justifica, motiva. (Sursa: Sinonime )

legitimá vb., ind. prez. 1 sg. legitiméz, 3 sg. și pl. legitimeáză (Sursa: Ortografic )

LEGÍTIM, -Ă, legitimi, -e, adj. 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege. ◊ Legitimă apărare = situație în care cineva comite un act de violență pedepsit de lege, dar justificat ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate și injuste. ♦ (Despre căsătorie) Făcut cu îndeplinirea formelor legale; (despre soți) căsătorit legal; (despre copii) născut din părinți căsătoriți sau recunoscut de tată. 2. Care este justificat, îndreptățit; just, echitabil. [Acc. și: legitím] – Din fr. légitime, lat. legitimus. (Sursa: DEX '98 )

A LEGITIMÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A identifica pe bază de acte oficiale. 2) fig. (acțiuni, opinii etc.) A demonstra ca fiind legitim, just; a justifica; a îndreptăți; a motiva. /<fr. légitimer (Sursa: NODEX )

LEGÍTIM ~ă (~i, ~e) 1) Care este stabilit prin lege; fondat pe lege. Drept ~. Revendicare ~ă. ◊ ~ă apărare act de violență folosit în scop de apărare și justificat de lege, comis împotriva unei persoane care săvârșește un atac ilegal. 2) (despre căsătorie) Care este consfințit prin lege; încheiat, respectându-se prescripțiile legale. 3) (despre soți) Care este căsătorit legal. 4) (despre copii) Care este născut din părinți căsătoriți legal sau este recunoscut de tată. 5) Care este considerat ca fiind just; îndreptățit; justificat; motivat. /<fr. légitime, lat. legitimus (Sursa: NODEX )

LEGÍTIM, -Ă adj. 1. Legal. ◊ Legitimă apărare = situație în care se comite un act de violență justificat legal ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate și injuste. 2. Just, drept; justificat, îndreptățit. [< fr. légitime, cf. lat. legitimus]. (Sursa: DN )

LEGÍTIM, -Ă adj. 1. întemeiat pe lege, care se justifică prin lege; legal. ♦ ~ă apărare = situație în care se comite un act de violență justificat legal, ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate și injuste. 2. just, drept; justificat, îndreptățit. (< fr. légitime, lat. legitimus) (Sursa: MDN )

LEGÍTIM adj. 1. v. fundamentat. 2. v. îndreptățit. (Sursa: Sinonime )

Legitim ≠ nelegitim (Sursa: Antonime )

legítim adj. m., pl. legítimi; f. sg. legítimă, pl. legítime (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
legitim   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular legitim legitimul legitimă legitima
plural legitimi legitimii legitime legitimele
genitiv-dativ singular legitim legitimului legitime legitimei
plural legitimi legitimilor legitime legitimelor
vocativ singular legitimule legitimo
plural legitimilor legitimelor

legitim   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular legitim legitimul legiti legitima
plural legitimi legitimii legitime legitimele
genitiv-dativ singular legitim legitimului legitime legitimei
plural legitimi legitimilor legitime legitimelor
vocativ singular legitimule legitimo
plural legitimilor legitimelor

legitima   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) legitima legitimare legitimat legitimând singular plural
legitimea legitimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) legitimez (să) legitimez legitimam legitimai legitimasem
a II-a (tu) legitimezi (să) legitimezi legitimai legitimași legitimaseși
a III-a (el, ea) legitimea (să) legitimeze legitima legitimă legitimase
plural I (noi) legitimăm (să) legitimăm legitimam legitimarăm legitimaserăm, legitimasem*
a II-a (voi) legitimați (să) legitimați legitimați legitimarăți legitimaserăți, legitimaseți*
a III-a (ei, ele) legitimea (să) legitimeze legitimau legitima legitimaseră
* Formă nerecomandată