Dex.Ro Mobile
LEGIONÁR, -Ă, legionari, -e, subst., adj. 1. S. m. Soldat care făcea parte dintr-o legiune romană. 2. S. m. și f. Membru sau simpatizant al organizației fasciste din România interbelică; gardist. 3. Adj. Referitor la legionari (2), de legionar. Mișcarea legionară. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. légionnaire, lat. legionarius. (Sursa: DEX '98 )

LEGIONÁR1 s.m. 1. Soldat dintr-o legiune romană. 2. Soldat, militar din legiunea străină. [Pron. -gi-o-. / < lat. legionarius, fr. légionnaire]. (Sursa: DN )

LEGIONÁR2, -Ă s.m. și f. Membru al unei organizații românești teroriste fasciste dintre războaie numită Garda de fier. // adj. Referitor la legionarism. [< Legiune – denumire purtată de această organizație la un moment dat]. (Sursa: DN )

LEGIONÁR, -Ă I. adj. referitor la legionari (III). II. s. m. 1. soldat într-o legiune romană. 2. militar din legiunea străină. III. s. m. f. (în România interbelică) membru al organizației fasciste „Garda de Fier”. (< lat. legionarius, fr. légionnaire) (Sursa: MDN )

LEGIONÁR s. (POL.) gardist. (Sursa: Sinonime )

legionár s. m., adj. m. (sil. -gi-o-), pl. legionári; f. sg. legionáră, g.-d. art. legionárei, pl. legionáre (Sursa: Ortografic )

LEGIONÁR ~i m. 1) ist. Ostaș care făcea parte dintr-o legiune romană. 2) Membru al unei formațiuni politice naționaliste, anticomuniste și xenofobe din România interbelică; gardist. [Sil. -gi-o-] /<fr. légionnaire, lat. legionarius (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
legionar   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular legionar legionarul legiona legionara
plural legionari legionarii legionare legionarele
genitiv-dativ singular legionar legionarului legionare legionarei
plural legionari legionarilor legionare legionarelor
vocativ singular legionarule legionaro
plural legionarilor legionarelor