LECTÚRĂ,lecturi, s. f. Faptul de a citi1; citit, citire. ◊ Sală de lectură = încăpere amenajată pe lângă o bibliotecă, în care publicul poate citi cărți, reviste etc. Lectură particulară = cărțile citite de un elev în afara manualelor. – Din fr. lecture, lat. lectura. (Sursa: DEX '98 )
LECTÚRĂs.f. Faptul de a citi; citit, citire. ♦ Text, bucată de citit. [< fr. lecture]. (Sursa: DN )
LECTÚRĂs. f. 1. faptul de a citi; citit, citire. ◊ text, bucată de citit. 2. culegerea informațiilor înregistrate în memoria unui calculator electronic. (< fr. lecture) (Sursa: MDN )
LECTÚRĂ s. v. citire. (Sursa: Sinonime )
lectúră s. f., g.-d. art. lectúrii; pl. lectúri (Sursa: Ortografic )
LECTURÁ,lecturez, vb. I. Tranz. (Rar) A citi. – Din lectură. (Sursa: DEX '98 )
LECTÚRĂ ~if. Ceea ce este citit; citire; citit. ◊ Sală de ~ încăpere, special amenajată, în care se pot citi cărți din diferite domenii. ~ particulară literatură citită de o persoană în afara materiei de învățământ. /<lat. lectura, fr. lecture (Sursa: NODEX )
LECTURÁvb. I. tr. (Rar) A citi. [< lectură]. (Sursa: DN )
LECTURÁvb. tr. 1. a citi. 2. a citi un manuscris în vederea pregătirii pentru tipar. (< lectură) (Sursa: MDN )
LECTURÁ vb. v. citi, parcurge. (Sursa: Sinonime )
lecturá vb., ind. prez. 1 sg. lecturéz, 3 sg. și pl. lectureáză (Sursa: Ortografic )
