LECTURÁRE s.f. Acțiunea de a lectura; lectură. [< lectura]. (Sursa: DN )
LECTURÁ, lecturez, vb. I. Tranz. (Rar) A citi. – Din lectură. (Sursa: DEX '98 )
LECTURÁ vb. I. tr. (Rar) A citi. [< lectură]. (Sursa: DN )
LECTURÁ vb. tr. 1. a citi. 2. a citi un manuscris în vederea pregătirii pentru tipar. (< lectură) (Sursa: MDN )
LECTURÁ vb. v. citi, parcurge. (Sursa: Sinonime )
lecturá vb., ind. prez. 1 sg. lecturéz, 3 sg. și pl. lectureáză (Sursa: Ortografic )
| lectura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) lectura | lecturare | lecturat | lecturând | singular | plural |
| lecturează | lecturați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | lecturez | (să) lecturez | lecturam | lecturai | lecturasem |
| a II-a (tu) | lecturezi | (să) lecturezi | lecturai | lecturași | lecturaseși |
| a III-a (el, ea) | lecturează | (să) lectureze | lectura | lectură | lecturase |
| plural | I (noi) | lecturăm | (să) lecturăm | lecturam | lecturarăm | lecturaserăm, lecturasem* |
| a II-a (voi) | lecturați | (să) lecturați | lecturați | lecturarăți | lecturaserăți, lecturaseți* |
| a III-a (ei, ele) | lecturează | (să) lectureze | lecturau | lecturară | lecturaseră |
* Formă nerecomandată
| lecturare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | lecturare | lecturarea |
| plural | lecturări | lecturările |
| genitiv-dativ | singular | lecturări | lecturării |
| plural | lecturări | lecturărilor |
| vocativ | singular | lecturare, lecturareo |
| plural | lecturărilor |
