LEȘINÁT, -Ă,leșinați, -te, adj. 1. Care se află în stare de leșin (1), în nesimțire. 2. Extrem de slab; lipsit de vlagă, extenuat; moleșit (de foame, de sete, de oboseală etc.); sfârșit2. – V. leșina. (Sursa: DEX '98 )
LEȘINÁT adj. v. hămesit, lihnit, sfârșit. (Sursa: Sinonime )
LEȘINÁ,leșin, vb. I. Intranz. A suferi un leșin (1), a-și pierde cunoștința. ◊ Expr. A leșina de râs = a râde foarte tare. – Et. nec (Sursa: DEX '98 )
A LEȘINÁ léșinintranz. 1) A cădea în leșin. ◊ ~ de râs a râde cu multă poftă. 2) fig. A ajunge în stare de slăbiciune extremă (din cauza foamei, setei etc.). /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
LEȘINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v.A LEȘINA. 2) fig. (despre voce) Care este foarte slab, abia auzit. /v. a leșina (Sursa: NODEX )
LEȘINÁ vb. (MED.) (reg.) a se petrece. (I-a venit rău și a ~.) (Sursa: Sinonime )
LEȘINÁ vb. v. hămesi, lihni, sfârși. (Sursa: Sinonime )
leșiná vb., ind. prez. 1 sg. leșín, 3 sg. și pl. leșínă (Sursa: Ortografic )
