EL, EA,ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Ține locul persoanei despre care se vorbește) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Soț, bărbat; soție, nevastă. 2. (La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesivă) Casa lui. ◊ Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumită persoană. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l în ale lui!3. (La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le li, cu funcție de complement indirect sau de atribut) Prietenul îi iese înainte. ◊ (În forma i, cu valoare neutră) Dă-i cu bere, dă-i cu vin.4. (În acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le, cu funcție de complement direct) Cartea pe care o citesc. (Precedat de prepoziții, în formele el, ea, ei, ele) Pe el îl caut. ◊ (Precedat de prepoziții, în forma o, cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa. (Sursa: DEX '98 )
EL ea (ei, ele)pron. pers. 3 1) (substituie numele persoanei despre care se vorbește)~ învață. A fost și ~ la țară. 2) Soț (respectiv soție). 3) (formele de genitiv lui, ei, lor au valoare posesivă)Cartea lui. A lor a fost inițiativa. 4) (formele de dativ lui, ei, îi, i, lor, le, li se folosesc cu funcție de complement indirect sau atribut) Fusul îi scapă ei din mână. 5) (formele de acuzativ îl, l, o, îi, i, le se folosesc cu funcție de complement direct)Cartea pe care o citesc. Pe el îl caută. 6) (formele i și o se folosesc cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. /<lat. illum, illa (Sursa: NODEX )
ea [pron. ia] pr., g. ei [pron. iei]; d. acc. ei, neacc. îi, i, i- (iam dat), -i (dându-i), -i- (dându-i-se); ac. acc. ea (prep.+ ea), neacc. o, o- (o-nvață), -o (am dat-o), -o- (da-o-ar); pl. ele [pron. iele], g. lor; d. acc. lor, neacc. le- (le-am dat), -le (dă-le), -le- (da-le-ar), li, li- (li-i dă), -li- (dându-li-se); ac. acc. ele (prep. + ele), neacc. le, le- (le-am dat), -le (dându-le), -le- (da-le-ar) (Sursa: DOOM 2 )
el [pron. iel] pr. m., g. lui, d. acc. lui, neacc. îi, i, i- (i-am dat), -i (dându-i), -i- (dându-i-se); ac. acc. el (prep.+ el), neacc. îl, l- (l-a dat), -l (dându-l), -l- (da-l-ar); pl. ei [pron. iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le- (le-am dat), -le (dă-le), -le- (dându-le-o), li, li- (li-i dă), -li- (dându-li-se); ac. acc. ei (prep. +ei), neacc. îi, i- (i-am dat), -i (dându-i), -i- (da-i-ar) (Sursa: DOOM 2 )
îi1 pr. v. ea, el (Sursa: DOOM 2 )
CALEA-LUI-TROIÁN s. v. calea lactee, calea-laptelui. (Sursa: Sinonime )
CAPUL-LUI-ADÁM s. v. cap-de-mort, fluture-cap-de-mort, strigă. (Sursa: Sinonime )
CARUL-LUI-DUMNEZÉU s. v. vizitiul. (Sursa: Sinonime )
CONSTANTA LUI PLÁNCK s. (FIZ.) cuantă de acțiune. (Sursa: Sinonime )
EA pron. dânsa, dumneaei. (~ ce zice?) (Sursa: Sinonime )
IARBA-LUI-DUMNEZÉU s. v. lemnul-domnului. (Sursa: Sinonime )
IARBA-LUI-TÁT s. v. tătăneasă. (Sursa: Sinonime )
IARBA-LUI-TÁTIN s. v. tătăneasă. (Sursa: Sinonime )
eá (éle), – pron. – Pronume personal de pers. 3 sing. f.; ține locul persoanei despre care se vorbește. – Mr. ea, ia, megl. ea, istr. io. Lat. ĭlla (Pușcariu 764; REW 4266). Pl. ele ‹ ĭllae, gen. ei ‹ ĭllaei (pl. lor ‹ ĭllorum), acuz. o ‹ *eaua ‹ ĭllam. Cf. el, iele. (Sursa: DER )
el (-ei), pron. – Pronume personal de pers. 3, sing. m.; ține locul persoanei despre care se vorbește. – Mr. el, megl. ĭel, istr. ĭe. Lat. ĭlle (Diez, I, 161; Pușcariu 764; Candrea-Dens., 531; REW 4266), prin intermediul unei forme vulgare *ĭllus; cf. it. el, ello, egli, fr. il, sp., port. él. – Gen. lui ‹ ĭlluĭ (pl. lor ‹ ĭllōrum), dat. îi ‹ ĭllĭ (pl. le ‹ ĭllis), acuz. l ‹ ĭllum, nom. pl. ei ‹ ĭlli. Vocala inițială are, ca aproape toate e inițiale, un timbru ușor palatal; ar fi însă o greșeală să fie transcrisă ie, cum face Scriban. Lui se folosește și ca art. propriu al gen. la nume proprii (vulg. lu) și, prin extindere incorectă, la mai multe substantive comune care desemnează persoane. Acuz. l în poziție tare a primit un î protetic (› îl), care apare numai în textele de la 1630 la 1650 (Găzdaru 30). (Sursa: DER )
Cápul-lui-Adám (zool.) s. n. (Sursa: Ortografic )
Domnía ei s. f. art. + pr., g.-d. Domníei ei; abr. D-ei (Sursa: Ortografic )
Domnía lui s. f. art. + pr., g.-d. Domníei lui; abr. D-lui (Sursa: Ortografic )
Domníile lor s. f. art. + pr., g.-d. Domníilor lor; abr. D-lor (Sursa: Ortografic )
ea pr. [pron. ia], g. ei [pron. iei]; d. acc.ei, neacc. îi, i (i se dă), i-, -i, -i- (dându-i-se); ac. acc. ea, neacc. o, o- (o-nvață), -o, -o- (lua-o-ar), pl. ele [pron. iele]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le-, -le, -le-, li (li se dă), li-, -li-; ac. acc. ele, neacc. le, le-, -le, -le- (Sursa: Ortografic )
el pr. [pron. iel], g. lui; d. acc. lui, neacc. îi, i (i se dă), i-, -i, -i- (dându-i-se); ac. acc. el, neacc. îl, l-, -l, -l- (lua-l-ar); pl. ei [pron. iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le-, -le, -le-, li (li se dă), li-, -li-; ac. acc. ei, neacc. îi, i-, -i, -i- (lua-i-ar) (Sursa: Ortografic )
Excelénțele lor s. f. art. pl. + pr. (Sursa: Ortografic )
găína-lui-Dumnezéu (insectă) s. f. (Sursa: Ortografic )
iárba-lui-Antónie s. f. (Sursa: Ortografic )
Înălțímile lor s. f. art. pl. + pr. (Sursa: Ortografic )
Maiestățile lor s. f. pl. art. + pr., g.-d. Maiestăților lor (Sursa: Ortografic )
Măríile lor s.f. pl. art. + pr., g.-d. Măríilor lor (Sursa: Ortografic )
nelalócul lui (ei, său etc.) loc. adj. (Sursa: Ortografic )
pecétea-lui-Sólomon (bot.) s. f. (Sursa: Ortografic )
péștele-lui-Sólomon s. m. (Sursa: Ortografic )
săgeáta-lui-Dumnezéu s. f. (Sursa: Ortografic )
Scáunul-lui-Dumnezéu (astron.) s. pr. n. (Sursa: Ortografic )
Sfințíile lor s. f. pl. art. + pr. (Sursa: Ortografic )
ÁPRÈS MOI (APRÈS NOUS) LE DÉLUGE (fr.) după mine (după noi) potopul – Cuvinte atribuite marchizei de Pompadour și lui Ludovic al XV-lea. Îmbinare de egoism profund și nepăsare pentru soarta generațiilor viitoare. (Sursa: DE )
HALQ EL-QUÉD (HALQ AL-WᾹDI), oraș în Tunisia, la NE de Tunis, port la M. Mediterană; 67,7 mii loc. (1989). Reparații navale. Pescuit. Export de min. de fier și fosfați. Stațiune balneară. Vechiul nume: La Goulette. (Sursa: DE )
HAMᾹDET el-HAMRA (al-Hammādah al Hamrā’), podiș deșertic și pietros, nepopulat, în NV Libiei; c. 100 mii km2. Se întinde de la E la V, pe 700 km și de la N la S, pe 200 km. Alt. med.: 500 m. Alt. max.: 968 m. (Sursa: DE )
JE PRENDS MON BIEN OÚ JE LE TROUVE (fr.) iau (ceea ce-mi trebuie) de unde găsesc – Molière, „Les fourberies de Scapin”, act. II, scena 11. A devenit deviza celor care nu-și fac nici un scrupul când este vorba să-și procure ceva. (Sursa: DE )
L’ÉTAT C’EST MOI (fr.) statul sunt eu – Cuvinte pe care Ludovic al XIV-lea le-ar fi rostit în 1651 în fața Statelor generale. Indică chintesența monarhiei absolute și, prin extensie, tendințele dictatoriale. (Sursa: DE )
L’HOMME EST NÉ LIBRE (fr.) omul s-a născut liber – J.-J. Rousseau, „Le contrat social”, I. (Sursa: DE )
L’HOMME N’EST QU’UN ROSEAU, LE PLUS FAIBLE DE LA NATURE, MAI C’EST UN ROSEAU PENSANT (fr.) omul nu e decât o trestie, cea mai fragilă din natură, dar o trestie gânditoare – Pascal, „Pensées”, 347. Deși este o făptură fragilă, omul este puternic prin inteligență. (Sursa: DE )
L’HOMMES PROPOSE, DIEU DISPOSE (fr.) omul propune, Dumnezeu dispune – Finalizarea unor acțiuni ale omului nu depinde, totdeauna, de voința sau dorința lui. (Sursa: DE )
L’UNIVERS EST UN CERCLE DONT LE CENTRE EST PARTOUT ET LA CIRCONFÉRENCE NULLE PART (fr.) Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni și a cărui circumferință nu e nicăieri – Pascal, „Pensées”. (Sursa: DE )
LA VALEUR N’ATTEND PAS LE NOMBRE DES ANNÉES (fr.) valoarea un așteaptă numărul anilor – Corneille, „Le Cid”, act. II, scena 2. Calitățile, însușirile nobile se pot afirma la orice vârstă. (Sursa: DE )
LE COMBAT CESSA, FAUTE DE COMBATTANTS (fr.) lupta s-a sfârșit din lipsă de luptători – Corneille, „Le Cid”, act. IV, scena 5. Astfel încheie Rodrigue relatarea bătăliei sale cu maurii, pe care a reușit să-i înfrângă până la unul. Astăzi, constatare glumeață în legătură cu o dezbatere care s-a încheiat precipitat sau la care s-a renunțat din lipsă de participanți. (Sursa: DE )
LE GÉNIE N’EST AUTRE CHOSE QU’UNE GRANDE APTITUDE À LA PATIENCE (fr.) geniul nu este altceva decât o mare aptitudine pentru răbdare. (Sursa: DE )
LE MOI EST HAÏSSABLE (fr.) eul este vrednic de ură – Pascal, „Pensées”, VII, 455. Condamnare a egoismului, a transformării eului în centru al Universului, în dușman și despot virtual al celorlalți oameni. A fost aleasă drept deviză de parnasieni. (Sursa: DE )
LE ROI EST MORT! VIVE LE ROI! (fr.) regele a murit! trăiască regele! – Formulă prin care se anunța, în Franța, decesul suveranului și urcarea pe tron a urmașului său. Se folosește ironic atunci când o schimbare de persoane nu antrenează și schimbarea unor stări de lucruri. (Sursa: DE )
LE ROI RÉGNE ET NE GOUVERNE PAS (fr.) regele domnește, nu guvernează – Principiul monarhiei parlamentare enunțat în febr. 1830 de A. Thiers. (Sursa: DE )
LES SECRET D’ENNUYER EST CELUI DE TOUT DIRE (fr.) secretul de a plictisi este acela de a spune totul – Voltaire, „Discours sur l’home”, VI, 171. (Sursa: DE )
OBEID, EL ~ (AL-UBAYYID) 1. Oraș în centrul Sudanului, situat la 370 km SV de Khartoum; 229,4 mii loc. (1993). Capitala statului Shimal-Kurdufān. Punct terminus al c. f. Khartoum-Kūstῑ-El Obeid. Nod rutier. Aeroport. Centru comercial pentru bumbac, susan, vite și gumă arabică. Fundat în 1821. 2. Sit arheologic și de cultură materială din Neoliticul timpuriu (milen. 4 Î.Hr.) în Mesopotamia antică. Își trage numele de la așezarea mesopotamiană situată la E de orașul Ur (din Iraq-ul actual). (Sursa: DE )
OSSERVATORE ROMANO, L’~, principalul organ de presă al Vaticanului, care apare zilnic, la Roma, din 1861. După 1870, organ oficial al sfântului Scaun, care a devenit și proprietarul său (1885). (Sursa: DE )
PAR-DESSUS LE MARCHÉ (fr.) în plus – În plus față de ceea ce a fost convenit, stabilit. (Sursa: DE )
PLUS ROYALISTE QUE LE ROI MÊME (fr.) mai regalist decât însuși regele – Chateaubriand, „La monarchie selon la charte”: „Il ne faut être plus royaliste que le roi même” („Nu trebuie să fii mai regalist decât regele însuși”). Condamnare a excesului de zel. (Sursa: DE )
REVUE ROUMAINE D’HISTOIRE DE L’ART [revü rumén distuár də lar], revistă de istorie și teorie a artei, editată de Institutul de Istorie a Artei „G. Oprescu” al Academiei Române. Apare la București din 1964. (Sursa: DE )
RIEN N’EST BEAU QUE LE VRAI (fr.) nimic nu e frumos ca adevărul – Boileau, „Épîtres”, IX, 43. (Sursa: DE )
ROUGET DE L’ISLE [ruʒe de lil], Claude Joseph (1760-1836), ofițer, compozitor și scriitor francez. Participant la Revoluția Franceză. Căpitan de geniu la Strasbourg, a compus (1792) „Cântec de război pentru armata Rinului”, devenit, sub numele de „La Marseillaise”, imnul național al Franței. Cântece revoluționare, romanțe. Librete de operă. (Sursa: DE )
TOUT EST POUR LE MIEUX DANS LE MEILLEUR DESMONDES POSSIBLES (fr.) totul se petrece cel mai bine în cea mai bună dintre lumile posibile – Teză deistă apologetică, enunțată de Leibniz în „Thaeodicaea”, pe care Voltaire a răstălmăcit-o ironic în „Candide”. (Sursa: DE )
TOUT FLATTEUR VIT AU DEPENS DE CELUI QUI L’ÉCOUTE (fr.) lingușitorul trăiește pe seama celui care-l ascultă – La Fontaine, „Le corbeau et le renard”. Înfumurații se lasă flatați fără să bage de seamă că laudele ce li se adresează sunt interesate. (Sursa: DE )
TU L’AS VOULU, GEROGE DANDIN! (fr.) tu ai vrut-o, George Dandin! – Molière, „George Dandin”, act. I, scena 7. Cuvinte de reproș pe care și le adresează eroul ori de câte ori se vede înșelat de soția sa de neam mare. În sens general, reproș ironic: ți-ai făcut-o cu mâna ta. (Sursa: DE )
VIEN DIETRO A ME, E LASCIA DIR LE GENTI (lat.) vino după mine și lasă lumea să vorbească – Dante, „Purgatoriul”, V, 10. (Sursa: DE )
Declinări/Conjugări
el articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume
masculin
feminin
nominativ-acuzativ
singular
el, îl
ea, o
plural
ei, i, îi
ele, le
genitiv-dativ
singular
lui, i, îi
ei, i, îi
plural
lor, le, li
lor, le, li
le
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
