| lature substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | lature | laturea |
| plural | lături | lăturile | |
| genitiv-dativ | singular | lături | lăturii |
| plural | lături | lăturilor | |
| vocativ | singular | lature, latureo | |
| plural | lăturilor | ||
| lătura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) lătura | lăturare | lăturat | lăturând | singular | plural | ||
| lătură | lăturați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | lătur | (să) lătur | lăturam | lăturai | lăturasem | |
| a II-a (tu) | lături | (să) lături | lăturai | lăturași | lăturaseși | ||
| a III-a (el, ea) | lătură | (să) lăture | lătura | lătură | lăturase | ||
| plural | I (noi) | lăturăm | (să) lăturăm | lăturam | lăturarăm | lăturaserăm, lăturasem* | |
| a II-a (voi) | lăturați | (să) lăturați | lăturați | lăturarăți | lăturaserăți, lăturaseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | lătură | (să) lăture | lăturau | lăturară | lăturaseră | ||